London here I come

Ro: După o încercare nereușită de a mă vopsi blondă, plânsetele ce au urmat când mă uitam în oglindă și alergatul noaptea să găsesc vopsea, am reușit să mă trezesc dimineață și să prind avionul. Aștept de multă vreme să plec, să văd Londra. Acum că stau în aeroport, nu simt extazul care credeam că îl voi simți. Probabil sunt încă în stare de șoc de la portocaliul pe care l-am avut ieri în cap. Nu știu ce mă așteaptă… Dar este Londra! Bagajul este dat și stau acum la fumoar cu o țigare în mână așteptând să urc în avion. Sunt singura pe care o cuprinde o adrenalină când este în aeroport și trebuie să plece? Nu pot să stau în loc. Mă omoară nerăbdarea asta. Voiam să citesc și totuși singurul lucru pe care îl fac este să ascult muzică și să tremur ca o nebună.En: After an attempt to go blonde and failing, after all the crying when I looked in the mirror and the run at 2 a.m to find hair color so that I can go back to my natural color, I managed somehow to catch the plane. It wasn’t easy, I was very close to go back to sleep and screw all this. But here I am, with a large coffee in my hand and my cigarette in the other waiting in the aeroport. I am finally going to England. I waited for so long and now that it is happening I am not as excited as I thought I’ll be. Maybe I am still shocked for the orange I had on my hair last night. Am I the only one that gets an adrenaline rush when it comes to fly away? I just can’t stand still. I actually wanted to read but here I am shaking. I’m escaping! 






Leave a Reply